Automobilele rulate reprezintă jumătate din piaţa auto din
România anului 2011. Pentru consumatorul de rând, acestea au secretele
lor. Iată 20 de
lucruri pe care nu le ştiai despre maşinile second-hand şi cum
sunt ele vândute.
1. Maşinile de flotă sunt principalele vehicule vândute dealerilor de maşini rulate
Majoritatea automobilelor vândute de dealerii de vehicule rulate
provin de la companii care au apelat la leasing operaţional sau din
flota proprie - în
funcţie de dealer. Totodată, aproape toate vehiculele vândute de
dealerii respectivi sunt înmatriculate în România, iar majoritatea
unităţilor nu vor
fi afectate de intrarea în vigoare a noii taxe auto, deoarece
dealerii de automobile rulate preferă maşinile cu o vechime de trei sau
patru ani.
Automobilele recuperate de societăţile de leasing sunt
comercializate în reţeaua proprie a respectivelor companii, cu mici
excepţii.
2. Maşinile sunt mai scumpe în Germania şi Elveţia, iar rulajul este mai mare
Lipsa infrastructurii din România nu este neapărat un lucru rău.
Practic, distanţele mai mici din ţara noastră şi lipsa autostrăzilor ne
fac să mergem
mai puţin cu automobilele noastre, iar acestea pot fi revândute
la un preţ cu 10% mai mare pe piaţa din Germania, spre exemplu. În
general, vehiculele
vândute prin leasing operaţional iau calea exportului, dar
numărul lor este mic, câteva sute de unităţi fiind exportate la nivel de
ţară. Cu toate
acestea, preţul unui automobil rulat în România poate să fie mai
mare în Germania decât pe piaţa internă în unele cazuri, deci nu este
cazul de
generalizări.
3. Testerul de vopsea poate descoperi daca o piesa este vopsita în fabrică, revopsita sau nouă şi vopsita în cabină
Dacă un automobil a suferit un impact uşor şi a primit o piesă
nouă, aceasta fiind vopsită într-un atelier specializat, într-o cabină
de vopsire,
aceasta nu poate fi observată cu ochiul liber, dar testerul de
vopsea poate sesiza diferenţa faţă de valorile de fabrică. Motivul este
simplu -
automobilele sunt vopsite de roboţi, în condiţii controlate.
Chiar şi aşa, există ateliere de vopsitorie cu un nivel ridicat de
expertiză, care pot
face o vopsire la norme apropiate de cele din fabrică, cu toate
că nu pot imita perfecţiunea obţinută prin robotizare.
Testerul de vopsea este o unealtă cheie care nu ar trebui să
lipsească niciunui service profesionist şi niciunei reprezentanţe care
comercializează
automobile rulate. Acesta măsoară densitatea vopselei aplicate
pe un autoturism fără să lase nicio urmă, iar măsurătoarea este instant.
Există abateri
acceptate ale grosimii stratului de vopsea, dar prezenţa
chitului sare în ochi imediat. Testarea unei suprafeţe durează câteva
secunde şi nu necesită
nicio altă unealtă. Singura necesitate - automobilul să fie
curat.
4. Testerul de vopsea nu detectează aceleaşi probleme pe plastic sau aluminiu
Aripile din plastic şi piesele de caroserie din aluminiu nu
oferă particularităţile oţelului, aşa că orice aliaj folosit la piesele
de caroserie
încurcă testerul de vopsea. Aşadar, aceste elemente pot fi
revopsite fără ca dispozitivul respectiv să observe diferenţa, cu toate
că un ochi antrenat
ar putea observa diferenţa dintre două aripi - una vopsită în
fabrică şi una revopsită.
5. Martorii de airbag şi de check-engine nu pot fi păcăliţi
Nu toţi clienţii de automobile second-hand ştiu că martorii din
bord se sting într-o anumită ordine. În unele cazuri, martorul \"Check
Engine\" rămâne
aprins câteva secunde după ce motorul a fost pornit. În cazul în
care acesta rămâne aprins mai mult de atât, ar putea exista anumite
probleme.
Aprinderea martorului in mers şi stingerea ulterioară poate
prezenta o eroare pasageră, care trebuie totuşi verificată în service.
Dat fiind numărul de
parametri pe care îi măsoară unitatea ECU şi faptul că toate
erorile sunt manifestate prin \"Check Engine\", aprinderea respectivului
indicator poate să
însemne multe lucruri. Dacă toţi martorii se sting simultan, sau
nu se aprind la pornire, nu cumpăraţi maşina respectivă.
6. Kilometrajul poate fi măsluit, dar este dificil de dovedit în cazul tuturor maşinilor
Multitudinea sistemelor folosite de constructorii de automobile
pentru a însemna numărul de kilometri parcurşi de o maşină fac
imposibilă verificarea
printr-o singură metodă care să nu dea greş. În cazul unor
modele, este posibilă suprascrierea computerului de bord fără ca
modificarea să fie
observată. Dacă se încearcă măsluirea kilometrajului cu valori
ridicole, cum ar fi afişarea unei valori de până la 100.000 kilometri
deşi maşina a
trecut de pragul respectiv, unele kilometraje afişează 0 înainte
de valoarea nouă. Exemplu 077000. În acest caz, dar şi în cazul
rulajelor suspect de
mici împărţite la vârsta unui automobil, trebuie să inspectaţi
cu atenţie starea volanului, a pedalelor, a manetei schimbătorului de
viteze şi a
manşonului, precum şi a scaunului şi a altor elemente atinse
frecvent la condus. Cu toate acestea, nici măcar experţii nu pot da cu
certitudine
verdictul măsluirii unui kilometraj în cazul anumitor modele,
deci totul ţine de atenţia cu care este examinat vehicului.
7. Un interior curat şi un exterior aranjat pot face o diferenta semnificativa, indiferent de maşină
Aşa cum fiecare om îşi îngrijeşte casa şi corpul după
preferinţele personale, la fel îşi îngrijesc unii şoferi maşinile. Pe de
o parte, se află cei
care le curăţă şi le spală în mod obsesiv. Unii încă păstrează
husele din plastic ale scaunelor şi aplică din prima zi o husă peste
volan. Alţii îşi
folosesc vehiculele în scop utilitar şi le tratează mai rău ca
pe un coş de gunoi. Un vehicul curat va fi întotdeauna mai bine văzut
decât un vehicul
murdar. Pe lângă elementele estetice, nu uitaţi şi de factorul
olfactiv. Nu fumaţi în automobil, evitaţi sucurile carbogazoase şi nu
transportaţi
obiecte ce ar putea să murdărească interiorul autoturismului. O
şedinţă de detailing interior costă, în medie, 300 de lei. Cele mai
scumpe oferte
implică desfacerea tuturor componentelelor de la interior şi
curăţarea fiecăreia în parte.
8. Comportamentul şoferului poate fi dedus din curăţenia interiorului şi uzura pieselor atinse frecvent
Fiecare şofer are cel puţin un obicei distructiv la volan. De la
păstrarea piciorului pe pedala de ambreiaj la semafor, până la modul în
care strânge
volanul, fiecare persoană uzează automobilul în felul său. Chiar
şi \"stilul\" de urcare la volan afectează uzura, modul în care
îmbrăcămintea şoferului
freacă suporţii laterali ai scaunului şi şezutul afectând
materialul pe termen lung. În cazul tapiţeriei din piele de culoare
deschisă, aceasta se
murdăreşte foarte uşor de la blugi, spre exemplu şi necesită un
tratament specializat. Materialul textil este predispus la rupere şi
înlocuirea sa este
costisitoare. Evitaţi lipirea de abţibild-uri la bord sau de
orice alt element aftermarket care lasă urme la interior.
9. Reparaţiile la lonjeroane sunt imposibil de mascat
Nu toţi clienţii verifică automobilele pe rampă. Mulţi fac
tranzacţia la prima vedere, fiind suficientă pornirea motorului şi o
mică \"tură de cartier\".
Nu şi companiile specializate. Degeaba arată bine la exterior un
automobil dacă are lonjeroanele reparate în urma unui accident.
Reparaţia este uşor de
observat, masticul aplicat acestora pentru protecţie având o
granulaţie specifică în cazul celui din fabrică, iar roboţii îl aplică
cu precizie. Urmele
de sudură sunt imposibil de mascat pentru ochii unui
profesionist, indiferent cât de bine este aplicat stratul de mastic şi
chiar dacă toată partea
inferioară a vehiculului a fost reparată.
10. Fiecare marcă are problemele ei specifice, pe care le cunosc doar specialiştii
Din ce ne-au povestit cei de la New Kopel Group, unele mărci
sunt predispuse la anumite tipuri de probleme tehnice. Fie că vorbim de
un joc al casetei
de direcţie, de probleme cu amortizoarele sau defecţiuni
electrice, puţine modele au secrete faţă de mecanicii antrenaţi. Dacă
alegeţi o maşină de la
un vânzător privat, documentaţi-vă în avans la un service
dedicat şi la posesorii respectivei mărci, prin intermediul forumurilor
dedicate. Un lucru
este cert: nu există maşina perfectă, care nu se strică
niciodată, iar un rulaj mic nu asigură lipsa oricărui fel de problemă
tehnică.
11. Problemele la planetare pot fi detectate prin virarea bruscă
Planetarele sunt printre piesele care pot prezenta defecţiuni în
urma rulării pe drumuri proaste, cum sunt cele din România. O
defecţiune este uşor de
descoperit, aceasta manifestându-se printr-o bătaie sau un sunet
metalic la abordarea unui viraj. Abordarea ceva mai bruscă a virajului
ar putea arăta
problema ascunsă la viteze mici. În unele cazuri, se poate
accelera în viraj, dacă există suspiciunea unei probleme. Evitaţi să
faceţi acest test cu
maşina unui vânzător privat fără să îi cereţi permisiunea.
12. Deşi au scurgeri, unele amortizoare pot să ofere în continuare performanţe în parametri
Amortizoarele sunt şi ele pe primele poziţii în catalogul
problemelor cauzate de drumurile mioritice. Acestea pot fi verificate
corect doar pe stand,
dar o verificare vizuală, cu maşina pe rampă, ne arată dacă
există sau nu scurgeri. Prezenţa unei scurgeri nu înseamnă că
respectivele amortizoare nu
mai funcţionează în parametri, dar impune o verificare
amănunţită.
13. Vânzarea unei maşini SH la un dealer durează 15-30 minute
Unii dintre noi au avut tangeţă cu piaţa auto second-hand din
România. În unele cazuri, durează câteva zile până când vânzătorul se
întâlneşte cu
clientul şi până când cel din urmă ia o decizie finală privind
automobilul. Până la plata bunului, tranzacţia nu este considerată ca
fiind finalizată.
În schimb, cei de la New Kopel spun că un automobil second-hand
poate fi cumpărat în 15-30 de minute (într-un caz fericit), incluzând
aici toate
verificările necesare în vederea evaluării. Plata se face prin
transfer bancar şi este realizată în termen de două zile.
14. Dealerii vând maşini rulate cu un preţ cu 5% mai mare faţă de piaţa privată, dar acestea sunt verificate în avans
Cei trei mari \"jucători\" ai pieţei auto-second hand
fiscalizate sunt Weltauto, AAA New Kopel Group şi Ţiriac Auto Rulate. În
cazul propriu, cei de la
AAA New Kopel Group estimează că vând automobile rulate cu un
preţ cu 5% mai mare decât cel al pieţei private. Oficialii companiei
spun că diferenţa
este justificată prin faptul că fiecare automobil este verificat
de personalul service-ului şi că se oferă o garanţie de 12 luni sau
20.000 de
kilometri pentru respectivele vehicule.
Acesta este principalul avantaj al companiilor care
comercializează automobile rulate, pe lângă faptul că pot achiziţiona
automobile de la flotele unor
companii, unde întreţinerea este asigurată, iar rulajul nu este
modificat. La fiecare achiziţie, compania notează în contract numărul de
kilometri ai
vehiculului achiziţionat, neexistând posibilitatea unei
modificări a kilometrajului.
15. Există maşini de flotă fără carte service, deoarece aceasta se pierde frecvent
Indiferent de mărimea companiei din care provine vehiculul,
pierderea cărţii de service nu este o întâmplare rară. Starea în care se
prezintă un
autovehicul contează mai mult decât o carte service. La finalul
zilei, doar starea unui autovehicul este importantă, cartea de service
având un rol
informativ, nu de certificare. În cazul achiziţiei de la un
vânzător privat, vă sugerăm să fiţi atenţi la eventualele falsuri.
16. Companiile specializate în tranzacţiile cu automobilele rulate acoperă doar 10% din piaţa din România
Oficialii AAA New Kopel Group estimează că piaţa de automobile
second-hand din România este de 50.000 de unităţi în 2011. Din cele
50.000 de unităţi,
doar 5.000 au fost vândute de companii specializate în asemenea
tranzacţii. Până la finele anului, cei de la New Kopel estimează că vor
comercializa
1200 de unităţi. În primele zece luni ale anului, aceştia au
vândut 1.098 unităţi.
17. Maşinile mici, preferatele românilor
În România, cele mai bine vândute automobile second-hand aparţin
segmentelor A, B şi C, iar preţul mediu al acestora este de 6.000 de
euro. Dacia este
cea mai populară marcă şi pentru vânzările second-hand, urmată
de Skoda, Volkswagen şi Toyota. Marca Opel are şi ea o poziţie bună în
clasament. Mai
există încă o explicaţie a acestor rezultate: automobilele din
respectivele segmente s-au devalorizat rapid în cei 3-4 ani de utilizare
din cauza
imaginii de marcă, iar, în unele cazuri preţul a ajuns la
jumătate din valoarea de nou.
18. O maşină second-hand se vinde în termen de 30 de zile.
Un dealer de automobile second-hand poate să vândă un vehicul
rulat în mai puţin de 30 de zile. Dacă totuşi nu se vinde modelul
respectiv, aceştia fac
o şedinţă şi stabilesc soarta automobilului. Acesta poate să fie
mutat în altă reprezentanţă, să fie amplasat mai aproape de intrare şi
chiar să fie
mai ieftin. După 45 de zile, dealerul începe să-şi pună semne de
întrebare privind soarta unui asemenea model şi şansele sale de
vânzare. În cazul în
care căutaţi un chilipir, aici este ocazia dumneavoastră.
Singura problemă: trebuie să monitorizaţi constant stocul acestor
dealeri.
19. Este mai avantajos sa vinzi o masina veche pe piaţa libera decât la un dealer
Dacă ai un autoturism ceva mai vechi, cu zece ani vechime sau
chiar mai mult, vei obţine un preţ mai bun pe piaţa liberă. Practic,
dealerii de
automobile second-hand nu vor obţine suficient profit din
revânzarea vehiculului pe care îl deţii şi s-ar putea să nu-l cumpere,
sau să nu-ţi ofere
întreaga sa valoare. În cel mai rău caz, poţi să-ţi casezi
maşina sau să o vinzi unui parc de dezmembrări. Vehiculele mai dotate şi
cu motorizări
comune obţin preţuri bune la parcurile de dezmembrări. Sunt de
evitat investiţiile în automobilele vechi în vederea creşterii valorii,
cheltuiala
nefiind justificată de diferenţa de preţ.
20. Piaţa auto din România este imatură şi preferă diesel-urile fără motiv
Ştim cu toţii că românii sunt speciali. Deşi trecem prin vremuri
dificile, şoselele noastre văd mai multe maşini de lux decât vecinii
noştri din
Occident, iar turiştii rămân adesea cu gura căscată la situaţia
materială aparentă a unor concetăţeni, posesori de Lamborghini sau
Maybach. În ceea ce
priveşte automobilele second-hand, românii au prins gustul
diesel-urilor, deşi majoritatea automobilelor noi comercializate în ţara
noastră au motoare
pe benzină. Imaturitatea pieţei interne este pusă şi pe seama
numărului mic de ani de existenţă ai dealerilor de automobile rulate. În
Germania, spre
exemplu, comerţul organizat cu vehicule rulate are o istorie de
50 de ani, nu de cinci, cum este cazul nostru. La achiziţia unui
automobil diesel
rulat, românii se gândesc doar la economia de carburant, nu şi
la costurile mai ridicate ale consumabilelor şi la riscul ca acesta să
se defecteze (în
special în cazul rulajelor mari) şi uită că un diesel este
rentabil doar pentru un rulaj mai mare de 25.000 de kilometri pe an.
Sursa:Automarket.ro